marți, 6 martie 2012

Povestea şahistul genial de 8 ani din Reghin » Copilărie de la B2 la G7

Mihnea joacă fără să privească masa, bunicul îi mută piesele iar Baratoşi rezistă greu adversarului. Fratele Dragoş şi mama, spectatori ai unei ...


 
Aici puteti vedea galerie foto 

La 5 ani şi jumătate a învăţat şah, iar anul trecut a cîştigat Campionatul Mondial Şcolar din Polonia la categoria 8 ani, deşi era cu un an mai tînăr. Puştiul din Reghin vrea să devină cît mai repede mare maestru: în istoria şahului mondial, doar 21 de jucători au reuşit performanţa înainte să împlinească 15 ani!

Indiferent de întrebare, la ce filme se uită sau cum de-a învăţat pe de rost sute de partide de şah, răspunsurile lui respectă acelaşi tipar. Întîi, un surîs din altă lume, jumătate inocenţă, jumătate mister, acoperă zece secunde. Dai să repeţi, simţi că l-ai trezit dintr-o lume adîncă, din care-l faci să coboare pe vîrfuri: cît să te lămurească, pe tine, grăbitul şi superficialul.

Te priveşte continuu fix în ochi, te străbate duios şi aspru, apoi vocea gravă, lungită de graiul ardelenesc: "Hai să-ţi arăt o problemă". Nimeni nu poate fi îndrăgostit de probleme. "Problemele îmi plac cel mai mult. Iar asta, e cea mai frumoasă din lume: aşa înveţi cum pionul poate fi mai tare ca tura!" Linişte.
Puştiul va împlini 8 ani pe 30 martie şi joacă şah de nici trei ani. În 2011 a devenit campion mondial şcolar, anterior cîştigase campionatul naţional la şah normal, şah rapid, şah blitz şi dezlegări de probleme. Alte probe n-au fost.

"Totul are legătură. Cu orice!"

Federaţia Română de Şah l-a inclus anul trecut Top 10, pe locul opt. Pentru psihologi e "un copil superdotat, cu o mobilitate mentală rară". Familia nu i-a măsurat încă iq-ul dar îi asigură tot sprijinul: Mihnea îl are ca antrenor personal pe Iosif Gavril Baratoşi, se pregăteşte pentru finaluri cu maestrul FIDE Daniel Baratoşi, iar săptămînal vine la Bucureşti să înveţe deschideri, joc de mijloc şi strategie cu maestrul internaţional Mihai Ghindă. "Pe drum spre Capitală joacă şah în minte. La întoarcerea de la CM din Polonia, pe drum, dezlega probleme de şah. N-am mai văzut aşa ceva", povesteşte antrenorul personal al copilului.

În oraşul viorilor, Mihnea aduce din dormitor tabla de şah, îşi sprijină capul pe masă şi aranjează piesele ca un chirurg bătrîn: alb şi negru, iute şi precis. Soldăţei transformaţi în nebuni şi regi. Dau să le mut puţin, vreau să-i văd ochii. "Lasă-le aşa, e imposibil cum le aranjezi tu!". Îi spun că nu contează, n-are legătură cu jocul. "Totul are legătură. Cu orice!". Linişte.

Copilărie de la b2 la g7

Puştiul de 8 ani ţine cu Barcelona şi Steaua, merge la înot şi la cinema 3D: toate activităţile sînt, însă, un contrapunct pentru sportul în care excelează.

"Trebuia să botezăm un copil, ne gîndeam: cine spune «Crezul» în biserică? Mihnea avea 4 ani, a zis că vrea el, aşa că i l-am citit de cîteva ori. A doua zi îl ştia perfect". Atunci a înţeles mama: copilul ei chiar e altfel. Au trecut 4 ani în care puştiul n-a încetat să uimească. Mihnea n-are doar ţinere de minte, ci o arhitectură specială a gîndirii: anticipează, creează situaţii pe tabla de şah, apoi aplică soluţii din sutele de variante pe care le depozitează în gînd.

Sufletele din jurul pieselor

Apartamentul familiei Ognean păzeşte citadela viorilor, la intrarea dinspre Tîrgu-Mureş. Bunicul lui Mihnea ne deschide uşa iar din spatele mamei se repede, îndeptîndu-şi spatele, campionul: "Bună ziuaaa!". Fratele mai mic, Dragoş, are doar 5 ani şi e timid. "Tatăl e la Bucureşti, face naveta săptămînal, acolo lucrează", completează profesorul Baratoşi portretul familiei care respiră în ritmul rocadelor şi deschiderilor lui Mihnea.
Pe masă, piesele se înalţă semeţ, rostuite parcă între tabla de lemn şi degetele subţiri ale puştiului: "Le-am găsit acasă la bunicul, acum trei ani, şi l-am rugat să mă înveţe. Mă distram, dar m-am plictisit, că nu mai pierdeam". Nu e îngîmfat, Mihnea o spune cum ţi-ar arăta că zăpada e albă.

Şah. Şah. Şah.

"Bunicul l-a adus la mine. Am simţit potenţialul uluitor, dar nu mă aşteptam aşa repede la performanţe", povesteşte Baratoşi. În 2010, după doar trei luni de pregătire, Mihnea termină pe 32 la Concursul Naţional Şcolar, categoria 8 ani. El avea doar 6. "Aaa, nu m-am speriat! Ştiam că o să cîştig la anul!", explică sub acelaşi surîs blajin puştiul. A ieşit campion anul trecut nu doar la şah clasic, ci şi la şah blitz, rapid şi la dezlegări de probleme. Acum avea 7 ani.

Urma Campionatul Mondial Şcolar: nu era prea mult, prea repede? "Nu mă plictisesc niciodată cînd joc şah. Pentru că e un joc frumos. Foarte frumos". Confesiunea lui Mihnea duce cu gîndul la legendarul Bobby Fischer: "Tot ce vreau să fac, pentru totdeauna, e să joc şah". Copilul are un laptop consacrat exclusiv acestui sport: joacă simultan pe net, are o arhivă uriaşă de partide celebre, plus un soft de analiză a greşelilor personale!
Familia nu i-a refuzat visul: cu maşina bunicului, Mihnea pleca în aprilie 2011 spre Polonia: să lupte cu cei mai buni.

Dus-întors între lumi

Cît povestim, copilul pare că a dispărut. Notez şi ascult, n-am observat sunetul de fond: un ţăcănit uşor al pieselor şi un murmur serios. Mihnea, la masă cu noi, mută pionii şi rosteşte în gînd locurile unde îşi duce nebunii. Tabla de şah e mai prietenoasă decît poveştile oamenilor mari.
"Şi a luat locul 1 la Campionatul Mondial!", rupe tăcerea profesorul Baratoşi. Nu vrea să-l întrerupă pe Mihnea, dar nici nu se cade să lase lucrurile neterminate. "A învins reprezentanţi din şcoala rusă şi cea turcă, unde şahul la nivel juvenil e aproape o religie în educaţia mentală!"

Minte sclipitoare şi ploaia de meteoriţi

Gata, l-am pierdut pe Mihnea! A zbughit-o, plictisit de vorbărie: îi arată colegului meu Cristi Preda un album cu sistemul planetar: înşiră planete, constelaţii, denumiri în latină, apoi explică ploia de meteoriţi. Preferata lui.
"Doar de şah nu se plictiseşte. Joacă la fel de concentrat partide de 4 ore. Puştii de vîrsta lui fug în zece minute!", şopteşte Baratoşi. Detalii pe care se sfiau să le spună de faţă cu Mihnea: copilul ştie scheme jucate cu piesele albe, dar adaptează din mers atunci cînd joacă cu pisele negre!
"Am o mare problemă!", se apleacă bunicul peste masă. "Mintea lui nu poate sta! Trebuie să inventez mereu: jocuri de calcul, cere rebus..." "Scrabble!" Vocea lui Mihnea taie discuţia: ne-a auzit şi chicoteşte. "De unde scrabble!?" "De două luni joc pe calculator. Am uitat să-ţi spun". Rîde în hohote. Bunicul zîmbeşte stingher. Continuăm.

Ştiţi albumele cu fotbalişti de la World Cup?
Nu pot să-l aduc pe Mihnea înapoi în sufragerie decît dacă-i spun că va juca şah. Mă fixează cu privirea:
- Hai!

- Auzi, dar tu nu te uiţi la desene animate?
- Ba da, şi la Animal Planet. Merg la cinema 3D, la Bucureşti. Mi-au plăcut Motanul încălţat şi Invazia Maimuţelor.

- Te joci prin faţa blocului?
- Sigur că da. Fac şi înot, am făcut şi aikido, puţin.

- Fotbal?
- (rîde larg şi se lasă pe spate) Ţin cu Barcelona, fireşte, şi cu Steaua. Tata ţine cu Steaua. Nu jucăm şah?

- Jucăm, dar spune-mi şi cum e la şcoală.
- Ca în clasa a II-a Cred că sînt bun la matematică.

- Ştii întrebarea "Ce vrei să te faci cînd o să fii mare?"
- O ştiu. Şahiiiist, normaaaal. Pînă atunci, vreau să devin mare maestru. Îl ştii pe Carlsen?

- Ăăă... nu.
Puştiul scoate o revistă, seamănă cu clasoarele în care lipeam abţibilduri la World Cup '94. Din poze lipsesc Hagi sau Valderrama, înlocuiţi de nişte băieţi cu ochelari şi mîinile la falcă, deasupra tablei de şah. Mihnea îi ştie pe toţi. Şii noi ajunsesem să ştim fotbaliştii care lipseau din colecţie. "Ăsta-i Magnus Carlsen, îmi place mult de el, e cel mai bun din lume acum". Norvegian. Nu, nu seamănă cu Kjetil Rekdal. "Gata, acum chiar joc şah!"

Gîndeşte ca la dublul vîrstei sale!

"Mihnea are alt mod de a vedea lucrurile, posedă o structură mentală deosebită". E opinia psihologului Naiana Vatavu, care argumentează raportîndu-se la celebra teorie cognitivă a lui Piaget, folosită încă din anii '50: "Operaţia logică lipseşte la majoritatea copiilor între 2 şi 7 ani, gîndirea lor e cantonată în concret şi actual. Între 7 şi 12 ani, tot nu se iese, de obicei, din graniţele informaţiei prezente. Ceea ce numim «intelectul cu o singură pistă». Abia între 12 şi 15 ani există raţionament logic, ipotetico-deductiv, sistematic. Se trece de la real la posibil, se inventariază posibilităţile". La 8 ani neîmpliniţi, Mihnea "are puterea anticipării şi o mobilitate mentală rară", fiind considerat "cel mai probabil un copil superdotat".

Cum a învăţat Mihnea să scrie

Familia nu ştie exact cînd şi cum a învăţat Mihnea să scrie. Au descoperit însă un caiet al bunicii în care puştiul repetase aproape toate alăturările posibile de litere. "A reprodus de undeva, poate din ziare, fiecare literă. Apoi o scria alături de cealaltă. Ab, ac, ad... pagini la rînd", povesteşte bunicul. Cum a reuşit Mihnea să lege însă literele de sunete, nu prea ştiu cei ai casei. L-au ajutat să înţeleagă şi să înveţe, dar ce era mai greu era deja făcut.

"Mihnea e un copil remarcabil, trebuie urmărită evoluţia lui. Un copil minunat care promite foarte mult" (Elisabeta Polihroniade, mare maestru internaţional)

"Uaaai, ce mat îţi dau!"

Cum cîştigă Mihnea partide de şah fără să privească tabla de joc.

Copilul nu e rupt total de lumea jocurilor, dar adaptează aproape tot la şah: preferatele lui, partidele în care nu vede masa de joc. "Uaaau, pot să joc cu spatele? Suuuper!", iar Mihnea urcă iute în genunchi pe scaun. Bunicul preia rolul de a muta piesele puştiului iar profesorul Baratoşi acceptă să fie adversar de ocazie.

Ca la v-aţi ascunselea, Mihnea sprijină fruntea de braţele cu care a îmbrăţişat speteaza scaunului. Se pierde în priviri lungi pe fereastră, dincolo de conturul blocurilor insipide. Baratoşi mută calm şi anunţă, puştiul aşteaptă cufundat în mecanismele neştiute ale minţii sale.

Cînd îi vine rîndul, ridică puţin capul şi îndreaptă spatele, ca şi cum aude un semnal: E5, pion, cal, B3, cifre, litere şi piese, mîinile bunicului se conformează pe tablă. "Hmmm, eşti sigur că faci asta?" Zîmbim, pînă acum nu s-a auzit nici musca, dar puştiul e amuzant avertizîndu-şi adversarul.

Ritmul lui Mihnea se rupe o singură dată: 30 de secunde tăcere, apoi cu o voce şi mai gravă: "Ro-ca-dăă". Baratoşi face ochii mari, apoi imediat surîde: "M-a terminat!". Ce-i drept, Mihnea dă drumul mai repede comenzilor: iarăşi cal, nebun, cal, tură. "Uaaai, ce mat îţi dau!"

Mă uit spre mamă, sîntem spectatorii unui asediu straniu: "Ştiţi şah?" "Doar să aşez piesele pe tablă" "Şi nu vă sperie Mihnea?" "M-am obişnuit". Puştiul învinge, ridică frunte de pe braţ şi se întoarce iute spre tablă. Cu faţa uşor şifonată, ca după un somn de amiază, rîde la piese: pe masă e cadoul său, a trebuit doar să aştepte ca surpriza să fie gata.

21 de şahişti au devenit mari maeştri înainte de a împlini 15 ani: cel mai tînăr, ucraineanul Sergei Karjakin, la doar 12 ani şi 7 luni.




 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu