duminică, 5 iunie 2011

Interviu cu regizorul documentarului "Bobby Fischer Against The World"




Urmand sa apara in premiera luni 6 iunie pe HBO, "Bobby Fischer Against the World" este un documentar nou despre dificila viata a neegalatului geniu sahist, al carui meci din 1972 impotriva campionului rus Boris Spassky era pe prima pagina a ziarelor, un simbol ale tensiunilor Razboiului Rece dintre SUA si URSS. Liz Garbus este o regizoare printre ale carei filme anterioare gasim "Killing in the Name"- documentar nominalizat si "Street Fight".


Ai fost atrasa de acest subiect deoarece Bobby Fischer a fost o personalitate atat dificila, nefiind deloc un erou tipic?


Cred ca materialul este incredibil de bogat deoarece el este incredibil de complex. El este o personalitate dificil de cunoscut deoarece avea o aversiune atat de mare fata de presa, asa ca a fost o provocare. Dar el este o parte a istoriei culturii americabe, si niciodata nu s-a realizat un documentar complet despre viata lui. Viata lui este o parte importanta a istoriei Americii, o parte importanta a istoriei Razboiului Rece, si este important in canonul artist-geniu-nebunie.

Au fost lucruri la care nu ai reusit sa ajungi in cercetarile tale? A existat cineva, in afara de Bobby desigur, care te-a evitat?


Boris Spassky era bolnav in spital, asa ca el nu apare in film. Pentru o vreme am regretat mult asta, dar apoi mi-am dat seama ca daca Boris ar fi aparut intr-un film in care Bobby nu apare, ar fi devenit mai mult o poveste despre Boris. Intr-un fel aceasta limitare ne-a permis sa ne concentram mai mult asupra lui Bobby.

Bobby a avut toate aceste teorii ale conspiratiei despre meciul lui cu Boris Spassky, despre camerele di filmat care il deranjau, despre oameni care conspirau impotriva lui, si despre Boris care era de acord cu aceste lucruri. Poate chiar era ceva adevar in toate aceste lucruri.

Ei bine Bobby a avut toata aceasta gandire paranoica despre meci, si crede ca totul este impotriva lui si ca acele camere de filmat sunt prea zgomotoase. Se poate spuna ca el a jucat teatru pentru a-l destabiliza pe Spassky, asta este ceea ce dezbatem in film. Dar incepand cu partida 6, cand Bobby a inceput sa-si arate valoarea, Boris a inceput sa se simta foarte prost. El simtea ca sunt gauri in scaun care ar putea sa emita radiatii, sau ceva de la lumina. In "New York Times" a aparut pe prima pagina ca s-au gasit doua muste moarte in scaunul lui. Nu a fost vina lui Boris, nici macar a lui Bobby- era psihologia erei Razboiului Rece. Exista o mare lipsa de incredere. De aceea este o poveste atat de interesanta, deoarece la acel nivel orice amanunt avea o importanta sporita.

Este o parte atat de specifica a istoriei Americii, si este atat de diferit fata de modul in care vedem lucrurile acum. Probabil a fost o provocare sa evoci aceasta lume in care sahul conta pentru atat de multi oameni.

Ei bine, Bobby este produsul unei lumi bipolare. In atat de multe moduri.Sahul este un joc bipolar, exista Alb si Negru, cu mutari efectuate pe rand. Lumea din timpul Razboiului Rece era una bipolara.  Bobby reapare in acel 11 septembrie cu acele declaratii. Viata lui a fost afectata de Razboiul Rece, cand brusc Statele Unite are acest conflict care are ca punct de plecare 11 septembrie 2001. Acesta este momentul in care Bobby incepe din nou sa faca declaratii, vorbind despre SUA, si despre faptul ca ea isi merita lovitura primita etc. Bobby pare ca a ramas in acel context bipolar. Iar sahul este un ecou al acestui lucru.



Cat de mult ai empatizat cu Bobby la inceputul realizarii acestui documentar, si cat de mult la sfarsit?


Cred ca empatia a crescut. Unele dintre filmarile din ultima perioada a vietii lui, pe care nu le-am avut la inceput- faptul ca am privit acele lucruri a facut sa-mi creasca empatia pentru Bobby. El dadea telefoane la showuri radio- asta era obiceiul lui- si am strans aproape 70 sau 80 de ore cu telefoanele pe care Bobby le-a dat la showuri radio, si am folosit fragmente din ele. Faptul ca i-am ascultat din nou declaratiile violente m-a facut sa il inteleg mai bine, deoarece a fost clar ca el nu se mai controla- creierul sau o luase razna.

Crezi ca oamenii nu au tinut cont de boala lui mentala atunci cand s-au suparat atat de tare o pe comentariile lui de dupa acel 11 septembrie?

Acele comentarii precum si altele ne arata cat de mult o luase razna gandirea lui. Este o tragedie ca o asemenea minte ajunsese in acea stare, si ca nu a existat nimeni care sa reuseasca sa-l ajute sa-si revina.

Exista un element in film care nu este exprimat explicit, cum ca acest tip de faima a facut ca el sa ajunga sa aiba toate acele idei false. Atentia mareste paranoia.

Shelby Lyman vorbeste despre asta in film. Erau toti acesti oameni in jurul lui, care vroiau pur si simplu sa faca parte din aura lui. Si cand toti acesti yes-meni in jurul tau, ei i-au intarit ideile, adevarate sau nu. El nu a vrut niciodata sa auda nici o alta perspectiva. Anthony Sadie, unul dintre marii sai prieteni, i-a spus "Daca incetezi sa mai joci sah, vei fi curand singur. Daca nu mai joci sah, nimeni nu o sa vina sa te roage sa joci sah." Si Bobby nu a putut sa asculte asta. Si este adevarat- toata lumea inca mai dorea sa-l vada jucand sah, dar lipsa lui de angajament in lumea sahului i-a adus sfarsitul. Lumea sahului este una foarte vibranta, si el a disparut din ea. Iar cei din lumea sahului s-au simtit cu totii tradati.

( SURSA: http://www.cinemablend.com )

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu