miercuri, 13 aprilie 2011

Judit Polgar: “Iubesc sahul!”



La recent incheiatul Campionat European, Judit Polgar a aratat o spectaculoasa revenire de forma. Dupa acest eveniment ea a acordat un interviu lui Evgeny Surov, pentru siteul rusesc Chess-News.

Desi remiza din ultima runda a facut ca Polgar sa incheie pe locul 3 la egalitate cu Potkin si Radosław Wojtaszek, cele 7 victorii ale sale in 11 partide ne-au reamintit despre ametitorul joc de atac prin care Judit a uimit lumea sahului de-a lungul carierei.
In interviul de mai jos, ea vorbeste despre turneul abia incheiat, inclusiv despre decizia de a nu-si asuma riscuri in runda finala, dar si despre cum s-a schimbat jocul ei de-a lungul timpului, de unde isi gaseste motivatia pentru a continua sa joace, despre partidele jucate impotriva unor jucatori precum Karpov si Kasparov, si despre posibilitatea de a participa in turnee feminine.

La inceputul interviului, Surov o felicita pe Polgar pentru performanta de la CE. Interviul continua:


Cum apreciezi performanta ta? Sau mai degraba: ce ambitii aveai inainte de Campionatul European din Franta?
In principiu, ambitia mea era sa ma calific pentru Cupa Mondiala care are loc in Khanty-Mansiysk in august, anul acesta. In acelasi timp mi-am dorit sa joc bine, si apoi, m-am gandit, sa vedem ce se va intampla. Totul a mers foarte bine. Am jucat cateva partide bune, in special intre rundele 7-10. Spre exemplu, am reusit sa castig cateva finaluri superbe, si am fost foarte multumita cu jocul meu.
Judecand dupa ceea ce ai spus, cum ca obiectivul tau era sa te califici pentru Cupa Mondiala, asta pare sa explice de ce te-ai decis sa nu lupti impotriva lui Potkin pentru primul loc in runda finala?

Da, ultima runda este mereu grea, cand iei in calcul ce ai de facut, cum sa joci. Totul depinde daca mai ai sau nu suficienta energie ramasa. Anterior castigasem patru partide la rand, si nu am mai avut multa energie ramasa pentru ultima runda. Nu am stiut exact cum sa joc la castig in aceste conditii, cum sa mai lupt inca 4-5 ore. In acelasi timp, mi-am dat seama ca Potkin este intr-o forma foarte buna. Cand cineva a vrut sa-l invinga...spre exemplu, in runda a 9-a Jobava a vrut foarte mult sa-l invinga dar lucrurile nu au mers bine si a pierdut intr-o maniera foarte frumoasa. Asa ca, am simtit ca poate nu acesta este turneul in care sa joc taios la victorie impotriva lui Potkin. Poate acum 10 ani as fi jucat la victorie, dar acum mi-am dat seama ca turneul a mers bine si daca as fi jucat la victorie cu Negrul atunci ar fi fost in orice caz o lupta foarte lunga. Sa pierd nu ar fi fost desigur ceea ce doream, astfel incata in circumstantele date am simtit ca remiza este un rezultat bun. Dupa turneu urma sa devina clar daca remiza este suficienta pentru locul 2 sau 3. Am fost foarte multumita de modul in care am jucat partidele, astfel incat am simtit ca un asemenea rezultat poate fi considerat bun.

Medaliatii Campionatului European | foto: echecs.asso.fr

Ai spus ca acum 10 ani ai fi jucat poate la victorie in ultima runda.

Poate!
Inseamna asta ca pe masura ce a trecut timpul- 10 ani sau mai mult- ai devenit poate o jucatoare mai inteleapta, sau cumva mai matura?
Nu, cred ca experienta este foarte importanta atat in propria viata, cat si in cea a altor sahisti. Acum imi petrec mai mult timp gandindu-ma la ce se va intampla in continuare. Cand eram tanara- 16-18-20 ani- nu ma gandeam pe atunci despre cum ma voi simti daca ceva nu-mi va reusi. Pe cand acum m-am intrebat: ce am de pierdut si ce am de castigat in ultima runda? Desigur, daca as fi castigat ar fi fost fantastic pentru mine si pentru presa, samd. Dar am simtit ca dat fiind modul in care am jucat recent, este suficient pentru mine faptul ca am reusit 4 victorii la rand intr-un stil bun. Si m-am gandit ca nu este nevoie sa imi asum riscuri in ultima runda. Pur si simplu este vorba despre experienta. Poate este bine, dar uneori, desigur, poate avea de asemenea un efect negativ.
Spune-mi, Judit, surorile tale sunt de asemenea jucatoare faimoase, dar zilele astea ele nu mai joaca sah. Sau cel putin noi nu le mai vedem jucand in turnee puternice. Ai dat nastere la doi copii, esti o mama, si acum ai probabil multe alte preocupari, dar chiar si asa, nu numai ca joci sah, dar dupa cum vedem cu totii, ai revenit practic la nivelul tau cel mai bun. De ce? De ce continui sa faci asta?

Cred ca deoarece iubesc sahul. Iubesc sahul si imi place sa joc. Desigur, in 2007, 2008 si pana la un anumit punct in 2009, poate ca nu am iubit sahul la fel de mult, dat fiind faptul ca am inceput sa joc rau. Calitatea partidelor mele era joasa, si rezultatele mele erau slabe. In plus, desigur, era greu sa joc mult. Dar apoi copii mei au mai crescut un pic -cea mai tanara, Anna, are acum 4,5 ani, in timo ce Oliver are 6,5 ani. Anna estepe cale sa inceapa sa mearga la gradinita, iar in septembrie Oliver incepe scoala. Si cumva am inceput sa ma antrenez mai mult in ultimul an si jumatate. Am inceput cu pregatirile pentru Cupa Mondiala, unde am reusit sa castig o partida interesanta impotriva lui Gelfand. Iar apoi mi-am dorit sa joc mai mult. Probabil nu am atras atentia, deoarece nu am jucat in multe turnee. Dar atunci cand joc, simt ca am o 'foame de joc'.
Dar nu te deranjeaza ca in acest moment nu esti invitata sa iei parte la turnee inchise de elita?

In principiu, asta este viata. Am inteles foarte rapid cum merg lucrurile. Cand nu ai un rating mare asta este ceea ce se intampla, Daca nu muncesc in fiecare zi atunci nu voi fi invitata doar pentru ca sunt femeie si joc mai bine decat alte femei. Asa este viata, nu oit sa spun ca este ceva placut, dar accept situatia asa cum este si joc cand pot. Vom vedea- poate vor mai fi si alte turnee. Dar ma gandesc de asemenea sa fac si alte lucruri, nu doar sa joc sah. Poate ca voi scrie o carte si o sa fac unele lucruri pentru o scoala sau o gradinita. Am scris deja o mica carte impreunca cu Sofia. Asa ca as face lucruri legate de sah.
Iar cartile pentru copii- vor avea de asemenea ca tema sahul, nu-i asa?

Da, desigur. Va fi ceva interesant.
Spune-mi, Judit, in perioada ta de varf ai invins sahisti de orice nivel, inclusiv pe Kasparov si Karpov. Sunt pur si simplu curios din punct de vedere uman: cum se simte o femeie dupa ce i-a invins pe Kasparov si Karpov? Cum te-ai simtit in acele momente? Poti sa exprimi asta in cuvinte?

Polgar impotriva lui Kasparov in Cannes 2001 | foto: gmsquare.com

Cand am jucat impotriva lor eram deja o jucatoare buna. Nu cred ca este in intregime corect sa se puna asa problema, "ca o femeie". Eram foarte mica cand ma uitam la partidele dintre Karpov si Kasparov din anii '80. Desgir, in acel moment nu m-am gandit niciodata ca o sa ajung sa joc impotriva lor. Da, m-am simtit foarte bine cand am castigat, spre exemplu cu 5-3 un meci de sah rapid impotriva lui Karpov in Ungaria. Si desigur, am fost foarte fericita cand l-am invins pe Kasparov la sah rapid in Moscova. Dar pentru mine cele doua partide impotriva lui Kasparov de la Linares 2001 raman mult mai memorabile. Cu Negrul am jucat varianta lui preferata- varianta Najdorf cu 6. Be3 Ng4 – si am facut remiza. Iar cu Albul lucrurile mergeau rau, am sacrificat o piesa, dar Kasparov nu s-a simtit bine in pozitia respectiva si a mers pe remiza. (NT- a dat sah etern). Acele doua partide, spre exemplu, au ramas imprimate mai adanc in memoria mea. Chiar daca, desigur, este mereu ceva frumos sa castigi, in special impotriva unor legende.
 OK, am o ultima intrebare pentru tine. Toata viata ta ai jucat numai in turnee masculine. Dar nu ti-ar placea sa joci, macar o data, intr-un turneu feminin puternic (spre eemplu, la un Campionat Mondial, sau la alt eveniment unde sunt prezente cele mai bune jucatoare) si sa arati tuturor cine este cea mai buna?
In principiu, am acceptat mereu diverse provocari. Parinti mei m-au format in acest mod, si nu m-am gandit niciodata prea mult sa joc in turnee feminine. Pentru mine a fost ceva normal sa joc in turnee masculine. Desigur, in ultimii 5-10 ani au aparut cateva jucatoare care s-au antrenat foarte serios, cu antrenori buni- precum Kosteniuk, surorile Kosintseva, Hou Yifan, Koneru… Asa ca, sunt deja cateva jucatoare foare bune care pot fi considerate profesioniste. Nu stiu, poate peste cativa ani voi juca impotriva lor. Dar deocamdata nu am asemenea intentii.

Polgar impotriva lui Karjakin in timpul victoriei Ungariei la Rusia de la ultima Olimpiada| foto: ugra-chess.com
Dar nu excluzi asta definitiv, nu?
Nu exclud nimic in viata, nu zic ca nu o voi face niciodata, deoarece vad deja ca exista jucatoare bune care muncesc serios.
Si le consideri adversare pe masura?

Da, este Hou Yifan, Koneru si inca alte cateva.
Multe multumiri, Judit. Multumesc pentru ca ne-ai impartasit cateva din gandurile tale, si sper ca nu te vei opri aici si vei continua sa urci.
Multumesc si eu.

(SURSA: CHESS IN TRANSLATION)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu