miercuri, 5 ianuarie 2011

Kramnik despre anul 2010 (1)

Urmatorul interviu acordat de catre Kramnik imediat dupa incheierea London Chess Classic a fost luat de catre Evgeny Surov, si a aparut la radio in Rusia.
Buna seara, Vladimir!
Buna seara!
Daca nu ma insel ai terminat pe locul 4-5 la egalitate cu Nakamura. Consideri poate ca sistemul de punctare cu 3 puncte acordate pentru victorie, care a fost folosit la Londra, nu ti se potriveste?



Dar de ce? Este un sistem la fel ca altul. Sutn un pic mai obsinuit cu sistemul normal, clasic, dar si acesta are dreptul sa existe. Nu cred ca sistemul de punctare a afectat in mod serios clasamentul final. Poate acelor jucatori cu un stil de joc mai agresiv, carora le place adesea sa-si asume in mod deliberat riscuri, li se pare un pic mai favorabil. Dar in general oricine joaca bine conform unui sistem joaca bine de asemenea si in alt sistem. Asa ca, nu cred ca asta a fost problema- problema este ca indiferent care este sistemul de alocare a punctelor tot trebuie sa castigi partide in care ai o figura in plus, in special finaluri. Asa ca nu am de ce sa ma plang de sitemul de punctare.
Ne vom intoarce la acea partida, dar as vrea sa ne concentram la ceea ce nu este poate o tendinta, dar poate ca nu este nici o coincidenta, faptul ca este al 2-lea turneu consecutiv la Londra in care nu ai obtinut un rezultat satisfacator.
Nu as spune asta. Prima editie a mers destul de bine pentru mine in general- mi-am marit ratingul si am iesit pe locul 2, la doar jumatate de punct in spatele lui Carlsen. Totul a atarnat de ultima runda, asa ca puteam foarte bine sa castig eu turneul. Anul acesta, per total, am jucat cam de ratingul meu, dar am lasat sa-mi scape un numar mare de oportunitati.  Cred ca nivelul general al jocului meu a fost destul de bun atat anul trecut cat si anul asta, asa ca nu se poate spune ca am avut evolutii nesatisfacatoare. Au lipsit doar cateva detalii.
Anul trecut, a fost o tragere la sorti ghinionista sa am Negrul cu Carlsen in prima runda. Iar acum, pentru a 2-a para la rand am o partida in plus cu Negrul, ceea ce este mereu un pic neplacut- cu atat mai mult intr-un turneu scurt. Anul acesta in ciuda faptului ca am avut mai multe negre decat albe totul a decurs normal, cu exceptia faptului ca aveam nevoie sa castig pozitiile castigate pe care le-am avut impotriva lui McShane, si in special impotriva lui Carlsen – pozitie in care pur si simplu era dificil sa nu castig.  Asa ca daca rezultatul a fost mediocru de data asta, asta s-a intamplat doar din cauza propriei mele stupiditati, nu din alt motiv. Si nu se poate spune ca am fost in forma rea, spre deosebire de turneul de la Moscova, spre exemplu, unde nu am jucat cu adevarat bine. (am avut cu adevarat probleme cu forma sportiva acolo). Aici nu am avut o problema cu forma- aici am avut o problema cu mintea mea.
Aha, deci pentru un sahist nu este acelasi lucru?
Nu, ce vreau sa spun este ca greselile pe care le-am facut nu au fost legate cu forma mea sahista. A fost vorba in mod clar de ceva diferit. In primul rand s-a acumulat o anumita oboseala- am jucat foarte mult recent si nu mai am 17 ani. Apoi m-a prins o raceala, si am avut-o pe toata perioada turneului. Dar asta este doar unul din acele lucruri- uneori se intampla. Spre exemplu, anul trecut la Memorialul Tal am reusit sa castig cu o conditie fizica proasta, asa ca nu pot sa dau vina pe asta in intregime.
Desigur am nevoie sa reflectez si sa mai lucrez la unele lucruri. Din pacate anul acesta (desi mereu am avut aceeasi problema) am ratat un numar mare de sanse. Am facut greselile cele mai stupide, in partide importante, facandu-le pur si simplu cadou adversarilor si principalilor rivali puncte din nimic. Nu vorbesc despre a rata castigul intr-o pozitie mai buna- asta este normal si se poate intampla atunci cand adversarul se apara bine. Dar partide precum cea impotriva lui Aronian la Memorialul Tal, sau cu Carlsen aici la Londra, si nu numai acestea, desigur, ma fac sa gandesc ca este timpul sa ma opresc din a face cadouri atat de generoase adversarilor. Cred ca daca reusesc sa depasesc asta, atunci am sanse sa joc mai bine anul viitor si sa obtin rezultate mai bune. Chiar si asa am un rating Elo destul de mare si obtin rezultate decente, dar desigur, este deranjant sa faci cadou puncte.
Din cate imi dau seama nu doar cele doua partide pe care le-ai mentionat- impotriva lui Carlsen si McShane- au avut influenta asupra rezultatului final, dar si partida din runda a 2-a impotriva lui Nakamura, in care pe tabla s-a intamplat ceva neasteptat. Poti sa ne spui ceva despre acea partida?


Kramnik - Nakamura in Runda 2 | foto: Ray Morris-Hill
Impotriva lui Nakamura a fosr doar unul din acele lucruri care se mai intampla. Datorita sistemului de calcul al punctelor mi-am asumat in mod deliberat un mare risc, sacrificiul de figura a fost constient- mi-am dat seama ca este o decizie foarte riscanta. Intr-un sistem normal de punctaj nu as fi jucat in acel mod, desigur. As fi jucat mai calm, si exista acolo o remiza aproape fortata. am vazut asta. Dar in situatia respectiva m-am decis sa-mi asum riscuri. Mai mult, turneul nu era Campionatul Mondiala, era un turneu...
Un turneu comercial.
Da, nu era nimic serios- daca pierzi, pierzi. Mi-am dat seama ca riscul era imens, si ca sacrificiul era mai degraba incorect, dar m-am hotarat sa risc. A fost o decizie constienta. Nu a mers, desi adversarul meu nu a jucat bine, si de fapt as fi putut sa fac remiza imediat dupa controlul timpului de gandire. Pana la urma faptul ca am pierdut a fost un rezultat logic al partidei. Asta nu m-a deranjat. Am inteles perfect de ce sa intamplat asta, si am inteles perfect ca nu s-ar fi intamplat in alte circumstante. Dar celelalte doua partide, m-au deranjat.…
(SURSA: http://www.chessintranslation.com/2010/12/vladimir-kramnik-on-2010/ )

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu