luni, 20 decembrie 2010

London Chess Classic 2010 vazut de catre Hikaru Nakamura de pe blogul personal (1)





http://www.thechessdrum.net/tournaments/Corus2009/photos/Hikaru(Corus09).jpg
Dupa ce anul trecut avusesem un turneu dezastruos terminand pe ultimul loc datorita controversatului sistem de punctare imprumutat din fotbal, stiam ca anul acesta trebuie sa-mi imbunatatesc rezultatul sau cel putin sa joc mai bine pentru a avea sanse mai bune la o clasare cat mai buna.


Am ajuns la Londra intr-o dispozitie semnificativ mai buna decat anul trecut, din mai multe motive, dar imediat lucrurile au inceput sa mearga rau la festivitatea de deschidere si tragerea la sorti, cand nici macar nu am apucat sa aleg un numar si am primit numarul 5! Stiam ca acesta nu este un numar bun, deoarece insemna ca voi incepe turneul cu doua negre, dar am fost si mai socat cand am aflat ca voi avea Negrul impotriva lui Anand, Kramnik si Carlsen in primele 4 runde! Cu siguranta lucrurile nu au inceput asa cum speram!
Sa joci impotriva Campionului Mondial, Viswanathan Anand , este intotdeauna o experienta placuta, deoarece el este considerat de catre multi a fi al 2-lea jucator din ultimii 20 de ani, in urma unui anume sahist pe numit Kasparov. La fel ca strategia pe care am avut-o la Moscova, dar asta mai mult datorita tragerii la sorti ghinioniste, stiam ca cele mai bune sanse ale mele erau sa joc solid impotriva primilor 3 favoriti si sa incerc sa mai castig cate o partida ici-colo impotriva celor 4 jucatori englezi. Am jucat Zidul Berlinez impotriva Apararii Spaniole cu care a venit Anand, si curand m-am trezit ca am probleme dupa ce am jucat 20…Bd6 in loc de 20…Bf6, mutare care ar fi dus probabil la o remiza relativ usor de obtinut. Totusi, dupa ce am ajuns la un final de nebuni de culori diferite, (primul din cele 3 de acest tip pe care le-am avut in acest turneu) cu un pion in minus, m-am aparat incredibil de bine si am reusit sa tin remiza. Sigur ca o multime de experti in finaluri au gasit castig pentru Alb, dar in practica, intr-o partida de turneu, nu sunt surprins de faptul ca Anand nu a reusit sa gaseasca un plan precis oentur a obtine o pozitie de castig.
Conform tragerii la sorti ridicole, in partida a 2-a am avut tot Negrul impotriva fostului Campion Mondial, Vladimir Kramnik. Acum dupa ce am jucat in destule turnee de elita am devenit foarte familiar cu Kramnik si mi se pare ca am dus batalii cu el aproape in fiecare turneu pe care l-am jucat anul asta. Din mai multe motive, imi place mai mult sa joc cu Kramnik decat cu oricare alt jucator de top, deoarece pare ca ies partide foarte interesante de fiecare data. De data asta a fost un pic diferit intrucat Kramnik a ales sa evite teoria principala si sa prefere variante secundare mai linistite. Pozitia a fost destul de echilibrata pana cand Kramnik a jucat 12.Qd2 care a permis 12…g5! Chiar si acum, sunt un pic confuz si nu prea imi dau seama ce s-a intamplat. Presupun ca Kramnik nu a putut sa gaseasca nici o cale de a obtine avantaj cu alte mutari si s-a decis sa ma incerce sa vada daca 'musc momeala' sau nu. S-a dovedit ca Negrul pur si simplu ramane cu o figura in plus si am fost foarte aproape de a castiga pana cand am facut cateva inexactitati sub presiunea timpului de gandire. Asta a dus la o pozitie care era probabil remiza dar stimatul meu adversar a mai facut o gafa pe care am speculat-o fara sa mai gresesc. Dupa aceasta extraordinara victorie aveam 1,5 din 2, mult mai bine decat speram.
In runda a 3-a am avut Albul impotriva lui David Howell. Recent, David s-a lasat mai mult sau mai putin de sahul la nivel profesionist, deoarece in prezent urmeaza cursurile unei facultati. Totusi, el este un jucator foarte ambitios, dupa cum a aratat-o incredibilul loc 3 de la editia de anul trecut a London Chess Classic. Aceasta partida a fost singura in care am ramas pe pregatirea de acasa de la inceput la sfarsit. Inainte de runda, eu cu Kris (NT- antrenorul) am ajuns la concluzia ca in majoritatea variantelor din Grunfeld cu fianchetto, Albul ar trebui sa aiba un mic avantaj. Din pacate, David a gasit singura varianta in care noi nu am gasit nimic concret. In ciuda faptului ca si-a folosit tot timpul de gandire, David a gasit continuarile corecte in toate punctele critice ale partidei si a reusit sa seteze o frumoasa fortareata pe care nu am reusit sa o strapung. Asta m-a lasat cu 2 din 3 (5 puncte conform sistemului de punctaj in fotbal).
In runda a 4-a am jucat impotriva celui de-al 3-lea monstru, intrucat aveam Negrul impotriva lui Magnus Carlsen. Dupa ce supravietuisem primelor doua partide cu Negrul din turneu, stiam ca urma sa fie o batalie dificila, deoarece am tendinta sa joc dezamagitor imediat dupa ce a trecut pericolul. La iesirea din deschidere, care a fost o Engleza, am iesit cu o pozitie aproximativ egala in jocul de mijloc, dar cateva greseli in apropierea crizei de timp m-au costat mult, am intrat intr-un final rau. Probabil ca as fi putut sa rezist mai mult, dar probabil ca nu as fi facut altceva decat sa sufar cateva ore mai mult! Cine vrea sa stea sa sufere ore in plus, in loc sa mearga sa manance mancare delicioasa Thai la "Laguna Albastra"? Dupa aceasta infrangere, aveam  in continuare 2 din 4 si 5 puncte.

(Hikaru Nakamura, Londra, 13 decembrie 2010)

VA URMA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu